FILOSOFIA


Grupele: TMAC1609;TPL1609.;EI1609;SACGV19.09.1;SACGV19092;CED19.09
Disciplina: Filosofia
Profesoare :Răileanu Alina;Chicu Maria;Silii Ana

Tema lecției: GNOSEOLOGIE

                                                  Tema:  GNOSEOLOGIA.

1. Definirea gnoseologiei. Cunoașterea.
2. Conceptul de adevăr.                             

    CONCEPTE FILOZOFICE: cunoaștere, intuiție, idee, Adevăr absolut, Adevăr relativ.

1. Definirea gnoseologiei. Cunoașterea.

  Teoria cunoaşterii sau gnoseologia este ca o cunoaștere despre cunoaştere, deoarece în cîmpul întrebărilor şi răspunsurilor ei cunoaşterea se ia pe sine drept obiect. Toate marile epoci de cultură filozofică au avut ca obiect al meditaţiei şi reflecţiei problemele gnoseologice.

 Trecerea de la problemele despre ce şi cum este lumea (ontologice) la cele ce este şi cum se realizează cunoaşterea (gnoseologice) reprezintă o trecere relativă, deoarece unele din conceptele cu conţinut şi valoare preponderent ontologică (material, ideal, reflectare, necesitate, libertate etc.) vor interveni direct şi în analiza procesului cunoaşterii, naturii şi valorii produselor lui.

    Gnoseologia este acel domeniu al filozofiei care are ca obiect de studiu procesul cunoașterii.

Ea studiază structura procesului cognitiv, modurile de cunoaștere, limbajul, și veridicitatea cunoștințelor obținute.

 Cunoaşterea  este procesul prin care omul ca subiect cognitiv asimilează informaţional lumea ca obiect al cunoaşterii. Subiectul se informează asupra obiectelor, află „ce” şi din „ce cauză” sunt acestea, prin intermediul limbajului omul transpune și traduce  însuşirile lucrurilor, existente în planul lumii obiective,  în cunoştinţe existente în planul mental al lumii subiective.

    Structura cunoaşterii:

   * Obiectul sunt lucrurile, procesele şi fenomenele ce dorim să cunoaștem;

   * Subiectul  este omul înzestrat cu raţiune şi capacităţi de analiză, sinteză şi care transmite prin         

                                intermediul limbajului, însușirile lucrurilor, unul altuia.

      Cunoaşterea este de 2 feluri:

* senzorială este cunoaşterea ce se realizează  prin intermediul simţurilor, care se produce prin intuiţie.

     Intuiţie – formă de cunoaştere pe baza experienţei şi a cunoştinţelor achiziţionate  anterior realizată fără ajutorul raţiunii, (senzaţie, percepţie, reprezentare).

* raţională este cunoaşterea ce se realizează prin intermediul raţiunii sau este cunoaşterea teoretică, ce se produce prin idei.

  Ideie – cunoştinţe sub formă de noţiuni, concepţii, teorii, care se realizează  prin intelect.

2. Conceptul de adevăr.

 Teoria adevărului este una din cele mai fundamentale teme ale reflecției filozofice. Referitor la definirea lui sunt înaintate trei accepții:

       1. Teoria coerenţei – afirmă că o propoziţia este adevărată dacă este coerentă, adică dacă este în acord logic cu celelalte propoziţii considerate adevărate.

      Orientarea internalistă consideră că cunoştinţele noastre sunt adevărate dacă sunt coerente între ele totodată cu faptele. Această teorie este dezvoltată de Platon și Aristotel.

       2. Teoria pragmatistă  consideră că „o idee este adevărată dacă este utilă”, indiferent de faptul este sau nu o idee ştiinţifică sau neştiinţifică. ( W. James)

       3. Teoria corespondenţei – Alfred Tarski, defineşte adevărul, bazându-se pe Aristotel.

Adevărul înseamnă ” a spune că existentul există şi că inexistentul nu există”,  iar falsul, a spune că „existentul nu există, iar inexistentul există”.

   Adevărul – conformitatea a ceea ce se spune cu ceea ce este.

  O problemă foarte importantă a gnoseologiei este obiectivitatea adevărului.

Obiectivitatea adevărului este reproducerea adecvată a unui conținut real ce există independent de conștiința subiectului cunoscător.

   Din această cauză adevărul nu se obţine dintr-o dată, dar reprezintă un proces destul de complicat ce presupune existenţa atît a adevărului relativ, cît şi a celui absolut.

  Adevărul relativ -  reflectă just realitatea, dar nu complet, care se poate modifica odată cu dezvoltarea ulterioară a științei, deci este incomplet și schimbător;

  adevărul absolut  - adevăr obiectiv, deplin, desăvîrșit, care nu poate fi anulat de dezvoltarea ulterioară a științei, deci este complet și neschimbător.

- 31 -

    Prin adevărul absolut se înţelege adevărul obiectiv în forma sa deplină şi desăvîrşită, cunoaşterea ce nu poate fi anulată de dezvoltarea ulterioară a ştiinţei. Ca urmare, adevărul absolut nu poate fi dobîndit și obținut dintr-o dată, el se formează din adevăruri relative.

    Prin adevăr relativ înţelegem cunoştinţele care reflectă just realitatea, dar nu complet, ci cu anumite limite, în anumite condiţii şi sub anumite raporturi. Adevărurile ştiinţifice, în orice formă de prezentare, sunt întotdeauna marcate de relativitate.

_____________________________________________________________________________

Tema de acasă:    I. Observați atent desenul ” Alegoria peșterii” de Platon

  și determinați semnificația lui filozofică:

  Repere informaționale: ” Peștera”, alegorie prin care Platon (cartea a VII-a din Republica) compară cunoaş­terea noastră prin senzaţii cu aceea a unui prizonier care ar fi legat în lanţuri în fundul unei peşteri şi care nu ar vedea decât umbele obiectelor reale, proiectate pe pereţi de lumina soarelui. Pentru a se elibera, trebuie să rupă aceste lanțuri și să iasă, la lumina soarelui.

Firește, vor fi la început orbiți de lumină, dar, pe măsură ce ochii li se obișnuesc, vor înțelege destul de repede care este adevărata realitate și vor începe să îi înțeleagă esența.

                                                                                                                  simboluri:

                                                                                 peștera - lumea sensibilă (realitatea aparentă);

                                                                                 întunericul peșterii — ignoranța omului                  

                                                                                                                       incult, limitat;

                                                                                 lanțurile — prejudecățile, simțurile

                                                                                                                care ne limitează;

                                                                                 focul — lumina cunoașterii;

                                                                                  corpurile purtate prin fața focului —

                                                                                  aparențele adevărate, realitatea fizică,                            

                                                                                  generează opiniile adevărate („orthe doxa”),

                                                                                  umbrele de pe peretele peșterii — imaginile                             

                                                                                 corpurilor fizice, aparențe ce generează opinii                

                                                                                  întâmplătoare (păreri, rodul percepțiilor și al                       

                                                                                    imaginației);

                                                                                     suișul greu spre ieșirea din peșteră —

                                                                                  drumul inițiatic spre cunoașterea esențială,

                                                                                     cunoașterea prin intelectul analitic;

                                                                                  contemplarea lumii din afara peșterii —

                                                                                   cunoașterea metafizică, prin intelectul pur

                                                                                   (episteme, cunoașterea adevărată prin                                 

                                                                                            intelect și rațiune)

                                                                                    Soarele — Adevărul Absolut, Ideea Binelui      

                                                                                                   (Perfecțiunea).

II. Analizați pasajul și determinați cu cine autoidentifică adevărul Biblia:

  ”  Iisus i-a spus: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața; Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine”

                                                                                       Evanghelia de la Ioan, 14,6.

III. Analizați aforismele de mai jos:

” Mi-e prieten Platon, dar adevărul mi-i mai scump” ( Aristotel);

” Cînd cauți adevărul, trebuie să te biziu pe cele ce rămîn pururea aceleași și nu suferă

                                                           nici o schimbare”( Aristotel);

„Adevăr, aur? — După aur aleargă toţi, de adevăr fug toţi" ( M. Eminescu);

” Știu că nu știu nimic, nici măcar asta nu știu” ( Socrate);

” Dacă am cunoaște tainele Universului, am cădea într-un plictis total”  (A. France);

” Adevărul așteaptă, numai minciuna e grăbită” ( Al. Vlăhuță)