FILOSOFIA

FILOSOFIA

Grupele:TMAC1609;TPL1609.;EI1609;SACGV19.09.1;SACGV19092;CED19.09

Disciplina: Filosofia
Profesoare:Răileanu Alina;Chicu Maria;Silii Ana
Tema lecției: Antropoaxiologie

         Motto: ” Este o datorie pentru om: să se înalțe tot mai mult deasupra

                                                     naturii sale gregare, tot mai aproape de umanitate”( Imm. Kant )

                                                     Tema:  ANTROPOLOGIA.

       1. Omul și condiția umană.                                    3. Libertatea. Liber arbitru.

   2. Problemele antropogenezei.

                           CONCEPTE FILOZOFICE: antropologie, Omul, ”trestie cugetătoare”,

                    condiție  umană, antropogeneză, libertatea, fatalismul, liber arbitru.

1. Omul şi condiţia umană. Fără îndoială, problema fundamentală a filozofiei o reprezintă omul. Natura și locul său în Univers, acțiunile sale, ființa și cunoașterea, justiția, libertatea, adevărul, frumosul etc. Sunt teme care nu pot fi tratate decît în orizontul problematizărilor despre om. Imm. Kant a identificat trei mari direcții în acest sens: cunoaștere ( Ce pot să știu?), morala ( Ce trebuie să fac?) și relația cu Divinitatea ( Ce pot să sper?), pentru a contura, implicit sau explicit, răspunsul la întrebarea fundamentală: Ce este omul?

      Antropologia filozofică este studiul filozofic al omului.

 În toate epocile istorice filozofii au fost preocupați de problema naturii umane.

     Umanismul antic s-a opus mitului genezei divine a omului, a surprins capacitatea lui de a fi  „măsura tuturor lucrurilor” ( Protagoras), de a cunoaște și ”a se cunoaște pe sine”( Socrate),  

  venerînd măreția omului, așa cum apare ea în cuvintele lui  Sofocle: „în lume-s multe mari minuni; minuni mai mari ca omul nu-s”.

   Platon susținea că omul este o ”fiinţă cu două picioare”, iar Aristotel – omul este ”o fiinţă socială” graţie faptului că există în societate, fiind dotat cu grai articulat și stări morale.

    Solomon  celebru rege al Israelului (971-931 î.Hr.), înțelepciunea căruia  a rămas proverbială spunea „omul este ceea ce gândeşte”.

 Epoca Renașterii aduce o reacție antropocentrică la teocentrismul specific scolasticii medievale, ca o expresie a aspirației spre emanciparea facultăților creatoare ale omului de sub tutela religiei. Umaniștii revendică dezvoltarea nestingherită a aptitudinilor și posibilităților de creație a omului, manifestă încredere în rațiunea umană, în capacitatea omului de a-și făuri propriul destin.  În acest sens Pico della Mirandola  susținea că ”omul este o fiinţă nedesăvârşită de Dumnezeu, care poate să-şi alegă esenţa sa graţie inteligenţei şi voinţei”.

    Raționalismul este reprezentat de  Rene Descartes care susține că omul este ” lucrul care gîndește”, deci este o ființă rațională, reprezentant al speciei „Homo  Sapiens”, iar raţiunea este un atribut specific uman.

    A. Bergson – omul este ”o fiinţă abilă” sau  „Homo Faber” ( meșteșugarul sau inventatorul), este fiinţa care inventeză şi meştereşte singur instrumentele de muncă.

   B. Pascal  susține că omul este cea mai fragilă ființă din cosmos, ” o trestie cugetătoare”este și cea mai nobilă, deoarece este una înzestrată cu puterea de a sti, fiind, mai ales, conștient de condiția sa în univers.      

  Empiristul J. Locke susține că omul este ”o fiinţă egoistă” mânată de interese personale, aceste interese îi arată cum să trăiască. „Un om devine lup pentru alt om, iar societatea este un război”.

  Immanuil Kant definește omul ca ” ființă morală” . Morala îl innobilează pe om prin rațiune.

Prin respectul pentru orice persoană, omul respectă legea morală, care este ”sfîntă și inviolabilă.”

În consecință, imperativul categoric kantian(”regula”) enunță că: ”omul este totdeauna și în același timp scop, niciodată numai mijloc”.

    În filozofia contemporană se impune ideia existențialistă a lui J.-P. Sartre: „Omul nu este ,

el se face.” Conștiința și libertatea sunt atribute ale oricărei ființe umane. Omul poate acționa asupra mediului, poate răspunde provocărilor acestuia, alegînd varianta acțiunii posibile, anticipînd în diferite grade rezultatul.

    Fr. Nietzsche  susținea că „Omul încă nu a depăşit posibilităţile sale”, omul este în stare de mai mari realizări. Fiind înzestrat cu voință de fier, poate să se depășească pe sine.

 Marele filozof român, L. Blaga, titan al filozofiei universale, definește omul drept ”existența întru mister și pentru revelare( descoperire)”. Astfel, dincolo de natura sa fizică, omul este, sub raport metafizic, ” propria sa operă”. Filozoful român afirmă că unicul și cel mai relevant criteriu de definire îl constituie nu inteligența, ci faptul că omul este singura ființă creatoare.

  OMUL – condiţie umană, fiinţă socială, biologică, reprezentantul speciei „Homo Sapiens”,

care este superior altor vieţuitoare prin faptul că posedă raţiune, conştiinţă și creativitate

Tema de acasă:   I. Citiți cu atenție textele filozofice și răspundeti la întrebările propuse:

    a) Comentaţi sensul metaforei din textul Cugetări de  Pascal.

„ Cînd văd orbirea şi mizeria omului, cînd privesc întregul univers mut şi pe om fără lumină, lăsat în urma lui şi ca rătăcit în acest ungher al Universului, fără a şti cine 1-a aşezat şi ce a venit să facă acolo, ce va deveni la moartea sa, incapabil de orice cunoaştere, eu mă înspăimînt ca un om care ar fi fost adus adormit într-o insulă pustie şi groaznică şi care s-ar trezi fără putinţă de a ieşi din ea... Omul nu-i decît o trestie .., dar o trestie cugetătoare."

  b) Relevaţi ideile principale din textul lui Aristotel Politica., precum şi argumentele sale în sprijinul acestora:  „ Statul este o instituţie naturală, iar omul este prin natura sa o fiinţă socială...are simţirea binelui şi a răului, a dreptului şi nedreptului şi a tuturor celorlalte stări morale. Comunitatea unor fiinţe cu asemenea însuşiri crează familia şi statul...Dacă omul nu are trebunţa să se întovărăşească în societate, atunci nu este membru al statului, ci ori fiară, ori zeu."

c) Cu ce se deosebește Omul de Supraom în viziunea lui Fr. Nietzsche.

" Zarathustra vorbi către popor: - Eu vă propovăduesc supraomul. Omul este ceva ce trebuie depăşit. Ce aţi făcut voi ca să-1 întreceţi? Toate fiinţele au creat pînă acum ceva deasupra lor şi voi vreţi să fiţi reflexul acestui mare flux şi să vă întoarce şi mai degrabă la animale decît să depăşiţi omul? Ce este maimuţa faţă de om? O batjocură şi o ruşine dureroasă. Tot aşa trebuie să fie omul pentru supraom: o batjocură şi o ruşine dureroasă."

II. Identificați sursa și forma libertății textul lui Epictet, Manualul?

” La toate greutățile vieții tale caută în tine puterea să le ții piept.

La ispita frumuseții tu ai înfrînarea, la greutatea muncii – curajul, în vorba rea răbdarea.

Și cînd ai ajuns la această deprindere, nimic nu mai poate rezista în fața ta.” 

III. Imaginați-vă că cineva dintr-o altă civilizație v-ar întreba cine este omul?

* Ce i-ați răspunde?  *Credeți că un contact cu astfel de ființe v-ar permite să înțelegeți mai bine ce este omul?  * Motivați-vă răspunsul.

IV. Arătați care este semnificația filozofică ale următoarelor afirmații ale lui Mihai Eminescu:

 a)  Fiecare om este o întrebare pusă din nou spiritului universal;

 b)  Am înțeles că un om poate avea totul, neavînd nimic, și nimic avînd totul;

 c)  Moralitatea e pentru suflet identică cu sănătatea pentru corp.

V.  Realizaţi un eseu filozofic încadrat într-o pagină pe una din temele:

                            *  “Condiţia umană şi liberul arbitru”;

                            *  “ Libertate şi responsabilitate”.